Wiki Rath www.wiki-rath.org on behalf of Dr. Matthias Rath and the Dr. Rath Health Foundation

Donaţii către Wikipedia

Unde se duc banii?

Citeşte mai mult aici.

Wikipedia

O aşa zisă 'Enciclopedie Liberă' controlată de grupuri speciale de interese

Citeşte mai mult aici.

Consilidarea situaţiei existente

Wikipedia: Acces neîngrădit la întreaga cunoaştere umană sau doar un alt mod de a consolida situaţia existentă?

Citeşte mai mult aici.

Conexiunea Soros

Unul din cei mai importanţi susţinători ai Fundaţiei Wikimedia este aşa-numitul "Institut pentru o Societate Deschisă", înfiinţat de către preşedintele Soros Fund Management LLC, George Soros.

Citeşte mai mult aici.

Exemple de schimbări istorice – paralele din care avem de ÎNVĂŢAT

Bătălia pentru tranziţia de la universul geocentric la cel heliocentric

This image (or other media file) is in the public domain because its copyright has expired.This applies to Australia, the European Union and those countries with a copyright term of life of the author plus 70 years.

Galileo Galilei (1564-1642)

La răscrucea dintre secolele 16 şi 17, Biserica Catolică era cea mai puternică instituţie din lume. O mare parte din puterea sa provenea din credinţa greşită că pământul ar fi centrul universului – iar Roma, centrul pământului.

Era clar că, dacă s-ar fi demonstrat că acest model al universului este greşit, o mare parte a puterii şi controlului exercitate de Biserica Romană asupra populaţiei lumii la acea vreme s-ar fi evaporat.

Astfel, la începutul secolului 17, controversa dintre universul geocentric – al cărui centru era pământul - şi cel heliocentric – al cărui centru era soarele – a marcat una din cele mai importante bătălii ale acelor vremuri. Rezultatul acesteia urma să hotărască, în esenţă, cine urma să conducă lumea în decursul secolelor următoare.

Câmpul de luptă

De o parte a baricadei erau susţinătorii situaţiei existente, Biserica Romană, care dorea să-şi păstreze privilegiile medievale. De cealaltă parte era un grup din ce în ce mai mare de oameni de ştiinţă care respingeau dogmele, fiind dedicaţi dovezilor ştiinţifice. Aceştia au părăsit constrângerile medievale ale gândirii şi au devenit pionieri ai unor noi timpuri.

Urmărind lucrările iniţiale despre sistemul heliocentric dezvoltate de astronomul polonez Nicolaus Copernicus şi astronomul german Johannes Kepler, fizicianul italian Galileo Galilei a decis să vorbească public în favoarea acestui nou sistem al lumii. Descoperirea telescopului l-a ajutat mult în obţinerea dovezilor ştiinţifice în sprijinul acestui nou adevăr.

Adversari – Liga Porumbelului

Prima publicare de către Galileo a rezultatului observării planetelor cu ajutorul telescopului în 1610 a fost urmată de ani întregi de controverse publice şi atacuri la adresa sa. Oponenţii săi erau atât de numeroşi, încât el a încetat să mai aibă de a face cu ei în mod individual. Argumentele adversarilor săi erau atât de bizare – încercând să justifice teoria geocentrică a universului cu traiectorii absurde ale planetelor – încât el i-a numit în mod colectiv ‘Liga Porumbelului’.

Susţinătorii situaţiei existente, Biserica Romană, a reacţionat violent împotriva scrierilor lui Galileo, întrucât acestea puneau în pericol puterea sa religioasă – iar ca şi consecinţă, puterea politică şi economică – asupra acestei planete. De aceea, în 1616, Biserica Romană a decis că modelul heliocentric al universului este ‘eretic’.

După publicarea lucrării sale principale, “Dialog despre două sisteme principale ale lumii” Galileo a fost chemat în faţa Inchiziţiei Romane şi judecat pentru ”erezie” în 1633. A fost acuzat că ar fi "suspect de erezie vehementă", pentru a fi declarat:

“că soarele stă nemişcat în centrul universului, că Pământul nu este în nici un caz în centru şi se mişcă şi că se poate menţine şi apăra o opinie ca probabilă după ce a fost declarată contrară Sfintei Scripturi.”

Lui Galileo i s-a ordonat să ”retragă, blesteme şi deteste” aceste opinii, cărţile şi prelegerile sale au fost interzise – inclusiv cele pe care le-ar fi putut scrie pe viitor. Pentru a-şi întări verdictul, Inchiziţia Romană l-a condamnat pe Galileo la arest la domiciliu pentru tot restul vieţii.

Bisericii Catolice i-au trebuit aproape 400 de ani ca să-şi conştientizeze greşeala. În 1992, Papa Ioan Paul al II-lea a recunoscut oficial contribuţiile ştiinţifice ale lui Galileo şi valabilitatea ”noului adevăr” al universului heliocentric.

Şi în cazul lui Galileo au fost valabile cuvintele filozofului Arthur Schopenhauer:

Orice adevăr trece prin trei stadii. Mai întâi este ridiculizat. Apoi i se opune rezistenţă înverşunată. În final este acceptat ca fiind de la sine înţeles.

Prima vaccinare - şi bătălia pentru acceptare

This image is in the public domain in the United States. In most cases, this means that it was first published prior to January 1, 1923 (see the template documentation for more cases). Other jurisdictions may have other rules, and this image might not be in the public domain outside the United States.

Edward Jenner (1749-1823)

Edward Jenner (1749 – 1823) a fost un medic şi om de ştiinţă britanic. A fost primul care a dezvoltat o teorie a vaccinării pe care a testat-o cu succes, împotriva variolei, folosind puroi din veziculele generate de variola taurinelor.

Acest lucru se întâmpla în 1796. Jenner a raportat imediat descoperirile sale Societăţii Regale de la Londra. Însă acest club care reprezenta susţinătorii situaţiei existente în medicina şi ştiinţa acelor vremuri, i-a refuzat lucrările.

Până în 1802, dezbaterile despre noua vaccinare erau în plină desfăşurare. S-a înfiinţat o ”societate împotriva vaccinării” care îl ataca frontal pe Jenner şi metoda sa de a utiliza variola taurinelor pentru prevenirea variolei umane. Ilustraţia de mai jos, din acelaşi an, arată vaci crescând din corpurile şi membrele oamenilor.

This image (or other media file) is in the public domain because its copyright has expired.This applies to Australia, the European Union and those countries with a copyright term of life of the author plus 70 years.

Dar Jenner ştia că are dreptate şi a continuat în pofida atacurilor din partea agenţilor susţinătorilor situaţiei existente în domeniul medical. În 1840, pe baza lucrării de pionierat a lui Jenner, s-a organizat o ”acţiune de vaccinare” în cadrul căreia britanicii au primit vaccinul în mod gratuit.

Atunci, ca şi acum, promotorii şi agenţii media ai susţinătorilor situaţiei existente care atacă progresele medicale, îşi asumă o mare responsabilitate. Zeci de mii, poate chiar milioane de oameni, mor în fiecare an în timp ce un progres medical este amânat şi obstrucţionat de rapoarte media false.

Acelaşi lucru se aplică şi astăzi în ceea ce priveşte descoperirile revoluţionare în domeniul sănătăţii naturale, în lupta împotriva cancerului şi altor boli.

Eradicarea scorbutului – 40 de ani de amânare din cauza rezistenţei susţinătorilor situaţiei existente

This work is in the public domain in the United States because it is a work of the United States Federal Government under the terms of Title 17, Chapter 1, Section 105 of the US Code.

James Lind (1716-1794)

James Lind (1716-1794) a fost un medic scoţian. Astăzi el este cunoscut pentru studiile sale privind cauzele şi remediile bolii marinarilor, scorbutul.

Dr.Lind a intrat în marină în 1739, iar în 1747 a devenit chirurg pe o navă în Golful Biscay. Acolo el a dovedit beneficiile citricelor asupra sănătăţii, în cazul scorbutului. Într-un experiment bine proiectat, a tratat şase grupuri diferite de marinari, cu diferite adaosuri alimentare printre care oţet, apă sărată şi condimente. Însă numai grupul pacienţilor cu scorbut care a fost tratat cu portocale şi lămâi s-a vindecat.

În 1753 el şi-a rezumat descoperirile în cartea ‘A treatise of the scurvy’ (Un tratament pentru scorbut). Totuşi cartea nu a fost luată în seamă, iar simplele recomandări ale Dr.Lind pentru a salva viaţa marinarilor au fost ignorate.

Uimitor este faptul că a fost nevoie să treacă încă 40 de ani până când recomandările Dr.Lind să fie în final adoptate de amiralitatea engleză şi marinarii să primească suc de lâmâie şi chitră.

Imaginaţi-vă câte mii de marinari au trebuit să moară dintr-un motiv simplu: rezistenţa susţinătorilor situaţiei existente la noile descoperiri şi puterea obstructivă a vechilor dogme.

La vremea respectivă, scorbutul a afectat vieţile a mii de marinari. Astăzi, cancerul ucide 7,5 milioane de oameni în fiecare an. Anvergura epidemiei de cancer de astăzi este exponenţial mai mare decât cea a scorbutului - şi la fel este şi responsabilitatea celor care acum blochează posibilul control natural al cancerului prin utilizarea pe scară largă a micronutrienţilor.

De ce epidemiile nu mai sunt un blestem al cerului

Image: Wikipedia

Louis Pasteur (1822-1895)

Până la mijlocul secolului 19, epidemiile precum ciuma, holera şi variola erau considerate blesteme ale cerului. Apariţia subită a acestor boli, combinată cu lipsa accesului la microscoape cu care să li se studieze originile reale, au perpetuat această credinţă medievală încă de la începuturile omenirii.

Totuşi, cu 150 de ani în urmă, totul s-a schimbat. Cu ajutorul unui microscop, chimistul francez Louis Pasteur a descoperit că adevărata cauză a epidemiilor erau bacteriile şi alte microorganisme. Mai mult, nu numai că Pasteur a descoperit virusul care cauza una din cele mai devastatoare maladii ale timpului – rabia – ci a şi dezvoltat primul vaccin împotriva acesteia.

Însă a fost descoperirea revoluţionară a lui Pasteur întâmpinată şi aclamată cu căldură de către comunitatea ştiinţifică? Bineînţeles că nu. În schimb, colegii săi oameni de ştiinţă şi academia medicală franceză au apărat cu vehemenţă vechile dogme şi l-au atacat pe motivul că nu era medic, ci doar chimist. Totuşi, în ciuda faptului că a fost ridiculizat de comunitatea medicală şi defăimat în public, Pasteur a refuzat să cedeze.

În total a fost nevoie de peste 25 de ani pentru ca Pasteur să reuşească să învingă dogmele depăşite şi rezistenţa acerbă a susţinătorilor situaţiei existente. Momentul de cotitură a fost la 6 iulie 1885 când a vaccinat un băiat de 9 ani, Joe Meister, care contractase rabie. Fără intervenţia lui Pasteur, băiatul ar fi murit cu siguranţă.

Dar amânarea comunităţii ştiinţifice de a acţiona în privinţa descoperirii lui Pasteur s-a dovedit deosebit de costisitoare pentru omenire. La scară globală, ar fi putut fi salvate sute de mii de vieţi dacă descoperirile sale ar fi fost acceptate în loc să fie vehement şi iraţional combătute.

În ultimă instanţă, munca lui Pasteur a bătătorit calea spre descoperirea altor germeni infecţioşi, precum cei care cauzează tuberculoza, holera, difteria şi tetanosul. Mai important chiar, a determinat dezvoltarea vaccinurilor şi mai târziu a antibioticelor.

La moartea sa, în 1895, Pasteur a fost onorat ca un erou pentru contribuţiile sale importante în serviciul omenirii.

Cum am aflat de unde vin bolile

Image: Wikipedia

Rudolph Virchow (1821-1902)

Pe lângă descoperirea bacteriilor şi altor microorganisme ca şi cauze ale epidemiilor, folosirea microscopului a permis descoperiri revoluţionare şi în alte domenii ale medicinei.

De exemplu, cu ajutorul unui microscop, medicul german Rudolf Wirchow a descoperit că organismul uman este compus din miliarde de celule. Ca rezultat al acestei descoperiri, el a înţeles că bolile nu ”se întâmplă” pur şi simplu, ci sunt rezultatul disfuncţiilor celulare.

Ideile lui Wirchow şi abordările sale medicale au constituit o îndepărtare radicală de viziunea ştiinţifică conformistă a vremii, care susţinea că boala îşi are originea în ţesuturi şi organe. De aceea este cu atât mai remarcabil faptul că lectura lucrării lui Wirchow despre ”inflamarea venelor” cu ocazia celei de-a 50-a aniversări a fundaţiei Academiei Chirurgilor Militari de la Berlin la 2 august 1845 a generat o reacţie generală de indignare iar directorul Clinicii de Obstetrică a exclamat ”Ei bine,aţi auzit asta? El pretinde că noi nu ştim nimic!”. Întrucât nu era în acord cu susţinătorii situaţiei existente din domeniul ştiinţelor, Wirchow apărea aproape tuturor celor prezenţi ca un eretic.

În ciuda opoziţiei pe care a întâmpinat-o din partea cercurilor profesionale şi în presa ştiinţifică, Wirchow nu s-a descurajat, ci a contraatacat viguros. Având o personalitate puternică şi un solid simţ al logicii, a fost un adversar pe cinste pentru detractorii săi.

În 1858, Wirchow şi-a publicat lucrarea de referinţă intitulată ”Patologie celulară”, care explica pentru prima oară faptul că bolile îşi au originea la nivel celular. După aproximativ 130 de ani, această înţelegere l-a ajutat pe Dr.Rath să identifice deficitul de vitamine şi alţi transportatori esenţiali de bioenergie celulară ca fiind cele mai frecvente cauze ale disfuncţiilor celulare.

Personaj cu abilităţi deosebite, originalitate, cunoştinţe vaste şi interese umanitare, Wirchow a rămas cunoscut ca un pionier în domeniul patologiei, epidemiolog, sanitar, profesor, editor şi reformator social. Totuşi, cel mai important rămâne faptul că principiile sale despre patologia celulară continuă să constituie bazele lecţiilor de patologie predate în facultăţile de medicină din întreaga lume, până în zilele noastre.

Cum am înţeles importanţa unei bune igiene

Image: Wikipedia

Ignaz Semmelweis (1818-1865)

Până când Ignaz Semmelweis nu a descoperit,în 1847, faptul că febra puerperală sau ”a lăuziei” era consecinţa faptului că doctorii nu se spălau pe mâini când plecau din laboratorul de patologie pentru a veni în sala de naşteri, în spitale a existat o incidenţă ridicată a deceselor din această cauză.

În zilele noastre, desigur că o bună igienă este un standard în spitale. Pavilioanele sunt echipate cu gel de mâini antiseptic, atât pentru personalul medical cât şi pentru vizitatori, iar chirurgii au o rutină din a se spăla pe mâini înainte de a efectua operaţii.

Totuşi, în secolul 19 lucrurile erau foarte diferite. Nu numai că medicii chirurgi nu se spălau pe mâini înainte de a efectua operaţii, dar nu se spălau nici măcar când treceau de la un pacient la altul. La fel, doctorii şi studenţii la medicină se duceau direct de la disecţia cadavrelor la femeile care tocmai născuseră - şi astfel, ca o consecinţă a faptului că nu se spălau pe mâini, cauzau moartea tinerelor mame prin febră puerperală.

Este remarcabil totuşi faptul că, chiar şi după ce Semmelweis a făcut această descoperire revoluţionară cu privire la importanţa bunelor practici de igienă – ceea ce a redus dramatic rata mortalităţii cauzate de febra puerperală din spitalul său până la 1% - profesia medicală a rămas indiferentă la descoperirea sa, el devenind ţinta unui val de critici şi atacuri cinice la adresa credibilităţii sale. Nici măcar publicarea în 1861 lucrării sale de referinţă ”Etiologia, conceptul şi profilaxia febrei puerperale” nu i-a redus la tăcere pe oponenţii săi, iar el a continuat să fie ignorat, respins şi chiar ridiculizat.

Din păcate, cu mult înainte ca descoperirea sa să fie implementată în standardele practicii medicale la sfârşitul secolului al 19-lea, Semmelweis a murit în uitare, internat într-un azil de nebuni. Vătămările interne pe care le-a suferit în urma bătăilor aplicate cu cruzime de personalul azilului au fost, fără îndoială, cauza morţii sale timpurii. Dacă sfaturile sale despre o bună igienă ar fi fost aplicate mai din timp, cu siguranţă multe decese ale pacienţilor ar fi putut fi evitate.